Oare tu cum ai fii, cum te-ai arăta, dacă pentru câteva minute ai decide să lași masca jos și să areți oamenilor așa cu ești tu cu adevărat? Cu răni, cu vulnerabilitate, cu frici, cu dureri, cu rușine, cu stări de vinovăție… așa cum ești tu. Așa cum suntem noi toți de altfel. Cât mai avem de gând să ne ascundem după niște măști false? Încă nu ai obosit?
Încercăm să părem că trăim într-o lume reală și perfectă. De cum deschidem Instagramul, Facebook-ul și mai nou super TikTok-ul nu vedem nimic altceva… decât perfecțiune, standarde înalte, oameni care arată perfect și care îți trăiesc viața într-un mod perfect (asta în cel mai bun caz. Nu fac referire aici la ‘elitele’ Tik-Tok-ului :). Ceea ce oamenii nu văd, din păcate, este că acești oameni promovează niște produse sau au ajuns chiar ei să fie niște produse. Asta nu înseamnă că ei au o viață perfectă. Asta nu înseamnă că ei nu se îngrijorează, că ei nu au probleme în relația de cuplu, că ei nu se ceartă sau că pur și simplu sunt nemulțumiți de viața pe care o duc. Ceea ce vedem pe social media și ceea ce este în viața reală sunt două lucruri total diferite.
Mai facem diferența între social media și viața reală?
Puțini sunt cei care arată viața lor cu adevărat – dar nici nu trebuie să facă asta. Totuși trebuie să există o limită între viața privată și personală, asta da. Ceea ce vreau eu mult să subliniez aici este să nu mai luăm totul așa perfect, și să ne învinovățim pe noi că eu nu am , că eu nu pot, că eu nu arăt așa ca și X.
Oamenii pe vremuri, trăiau foarte mult în comunitate. Dacă e să ne raportăm la oamenii care trăiau cu sute de mii de ani în urmă (deși nici nu trebuie neapărat) ei nu puteau supraviețui dacă nu erau afliliați unui grup, unui trib mai exact. Aveau mult mai multe șanse de supraviețuire dacă aparțineau unui grup și instictual încercau să nu fie dați afară din trib. Cu siguranță, încă de pe atunci își puteau întrebări de genul: ‘sunt eu suficient de puternic/ă?’; ‘pot eu să lupt’?; ‘sunt suficient de bun/ă?’; ‘sunt eu demn/ă de acest trib?’. s.a. Chiar dacă asta s-a întâmplat cu mult, mult timp înainte, din punct de vedere evoluționist și al anatomiei creierului, aceste lucruri sunt încă în interiorul nostru. Nu suntem făcuți să trăim singuri. Diferența este că acum nu ne putem compara doar cu oamenii din tribul meu sau cu cei din satul meu, ci acum putem să ne comparăm cu întreaga lumea. Și cum asta? Cu un sigur click. Deschizi rețelele de socializare și inevitabil compararea apare… De asta trebuie să fim atenți la aceste aspecte.
Digitalizarea și lumea ta interioară!
Odată cu digitalizarea, cu rețelele de socializare și cu Inteligența Artificială care urmează a se dezvolta tot și tot mai mult, pentru a putea face față acestei lumi, ar fi bine să ne cunoaștem pe noi cât mai bine și să ne ducem în interiorul nostru cât mai mult. Chiar dacă e dificil să mă arăt lumii așa cum sunt eu cu adevărat, măcar față de mine să fiu sincer/ă și măcar în locul meu intim să fiu capabil/ă să renunț la măștile pe care le port zi de zi. O mască care arată că sunt bine, că sunt puternică, că nimic nu mă deranjează și mă supără… O mască care o purtăm, din păcate, și atunci când vine vorba să-mi recunosc eu mie că îmi este dificil, că îmi este greu, că astăzi nu pot face față lucrului X, că mă confrunt cu o stare depresivă, că astăzi fug de mine și mă închid în înterior s.a
Nu ești singur/ă în asta!
Fiecare om are dificultățile lui, stările lui, bucuriile lui. Viața nu este una simplă și ușoară și poate nici nu este unul dintre scopurile principale ale venirii noastre aici. Aici mă refer la faptul să fim într-o continuă stare de pură fericire. Nici nu vom ajunge să trăim într-o stare de pură fericire pentru totdeauna și nici nu cred că ar fi recomandat așa ceva. Că poți gestiona mai ușor situațiile, că poți să te bucuri de alte lucruri, că te poți dezvolta și ridica la alte nivele, că evoluezi într-un mod frumos cu bine și cu rele – asta da! Asta ar trebui să fie pe buzele tuturor. Fiecare om ar trebui să aibă ca și scop principal acest lucru. Și știți cum se zice, munca în echipă te face să-ți atingi anumite obiective mult mai ușor decât de unul singur. Așa că, solicită ajutor de specialitate în acest sens. La acest gen de muncă în echipă fac referire.
Și revenind la tema noastră din acest articol (căci eu aș scrie mult și bine și cu ușurință sar de la un subiectul la altul) reflectează câteva momente la aceste întrebări și notează-le și dezvoltă răspunsul lor într-o agendă a ta personală sau în jurnalul tău personal:
- ce te împiedică să te areți așa cum ești tu cu adevărat?
- știi așa cum ești tu cu adevărat?
- îți exprimi vulnerabilitatea sau mai degrabă ții ‘garda’ sus ca și cum totul e perfect și minunat?
- ce crezi și cum simți că te conectezi cu un om care îți arată vulnerabilitatea în fața ta?
- câte măști crezi că porți/schimbi zilnic? Numește-le și încearcă să le descrii.
- când ești doar tu cu tine, ai curajul de a renunța la măști sau le menții în continuare? Daca da, de ce? Dacă nu, de ce?
Personalizează-ți șirul întrebărilor dacă simți nevoia. Acestea sunt doar câteva care te pot ajuta în ghidarea înspre interiorul tău.
Aș fi recunoscătoare, și cu drag, primesc răspunsurile tale pe office@andreealeder.ro. Împărtășeș-te cu mine o mică bucățică din interiorul tău.
Cu drag,
Andreea Leder
