Sunt adepta gândirii libere, în a ne exprima liber și să încercăm să privim mai mult și mai departe decât doar ceea ce vrea Societatea pentru noi! Așadar, săptămânal, pe andreealeder.ro, o să găsim un subiect pe care să-l analizăm împreună. Analizăm și să nu găsim adevărul suprem. Tema săptămânii de astăzi e judecata pe care o avem asupra celorlalți și care sunt motivele profunde pentru care facem asta. La finalul articolului te așteaptă un concurs: poți câștiga o sesiune gratuită cu mine.
Încep acest articol printr-un fragment care consider că reflectă subiectul nostru de astăzi. Theodore Roosevelt (fost Preşedinte al Statelor Unite) a spus:„Important nu e cel ce critică; nici acela care arată cum se împiedică omul puternic sau care spune cum ar putea cel care face un lucru să-l facă mai bine. Lauda i se cuvine celui ce se află în arenă, a cărui faţă e năclăită de praf, sânge şi sudoare; celui ce se luptă cu mult curaj; celui care dă greş iar şi iar, pentru că nu există efort fără greşeală şi neajunsuri; celui ce se străduieşte să înfăptuiască tot ce trebuie înfăptuit; celui ce cunoaşte entuziasmul şi devotamentul şi care se dăruieşte unei cauze demne de laudă; celui care, în cele din urmă,cunoaşte, în cel mai bun caz, triumful unei măreţe realizări, iar în cel mai rău caz, dacă dă greş, măcar greşeşte dovedind un curaj fără limite… „
Ce vreau să înțelegem din acest citat e că așa e și în viață. Un număr redus de oameni poate se afla în arenă unde se duc luptele, iar o altă parte, majoritatea poate, stau în tribune și judecă, critică, arată cu degetul, râd, spun cum trebuia făcut mai bine lucru respectiv s.a. Astăzi o să vreau să ne îndreptăm atenția spre cei care sunt în tribune, care judecă, și să încercăm să înțelegem de ce fac/ de ce facem asta.
Fiecare persoană își are propria poveste de viață. Fiecare persoană se naște într-o familie cu părinți diferiți, cu istorie de viață diferită, cu credințe și valori diferite. Unii au avut o situație materială mai bună, alții nu. Unii au fost mai iubitori și mai tandri, alții din contră, mai agresivi și care tratau copiii într-un mod care le-au creat un N număr de traume. Însă, să nu uităm că toți trăim pe acest Pământ, că faptul că îi judecăm pe unii sau pe alții, asta nu înseamnă doar că noi suntem buni și ceilalți răi. Poate fi o lecție extrem de importantă din a învăța să ne tratăm cu respect unii pe alții, de a nu judeca, de a-i accepta așa cum sunt și de a pleca mai departe și a-i lăsa în urmă atunci când simțim că nu mai au loc în viața noastră sau că nu ne pot ajuta în ceea ce privește dezvoltarea noastră personală, profesională, spirituală s.a.
De mici am trăit într-o lume în care am auzit cel puțin un membru al familiei care vorbea de rău pe altcineva, îl arăta cu degetul sau îl judeca cu știință sau neștiință. De mici probabil am fost comparați cu ceilalți și poate auzeam vorbe de genul ‘Dar de ce X a putut lua o notă mai mare și tu nu’?, ‘Uite X poate să se comporte așa frumos, tu nu’, ‘ X e mai bun/ă decât tine’ s.a Multe alte vorbe de genul. Ce se întâmplă în interiorul copilului când are un astfel de model, când i se spun chiar lui vorbe care nu îl incurajează deloc?
Se creează un anumit tipar de gândire prin care el învață ‘ceilalți nu sunt buni, eu nu sunt bun, lumea nu este bună’. Și de aici, putem porni înspre altă căi…fie cred cu tărie asta și mă înconjor cu experiențe care îmi confirmă că eu nu sunt bun, ceilalți nu sunt buni, lumea nu este bună, fie mergem într-un mod de supracompensare și arătăm pe cât mai multă lume cu degetul pentru a-mi demonstra mie că sunt bun/ă și ceilalți nu. Fie mă înconjor, înconștient, de experiențe care îmi confirmă că ceilalți sunt buni, iar eu nu sunt bun/ă.
Cert este că adevăr în direcța asta, din punct de vedere personal, nu există. Și poate nici nu contează dacă sunt bun/ă sau ceilalți sunt așa. Poate doar ne ține mintea blocată din a vedea mai mult de atât, din a merge în profunzime în interiorul nostru, din a ne descoperi adevăratul Sine și din a evita să ne răspundem la întrebările ‘oare faptul că judec pe ceilalți îmi aparține sau doar am preluat asta’? ‘Oare asta într-adevăr mă ajută să mă dezvolt sau, din contră, doar încearcă să ascundă o credință puternică care poate fi de genul <eu nu sunt suficient de bun/ă> sau una de genul <decât să mă judec asupru pe mine mai bine să-i judec pe ceilalți>’?
Mi-ar plăcea să răspunzi în comment la următoarele întrebări:
- M-am întrebat vreodată de ce îi judec pe alții sau pe mine?
- Oare Societatea vrea ca noi să fim separați și să ne urâm unii pe alții, sau, din contră ne vrea uniți și solidari?
- Cum te simți atunci când îi judeci pe ceilalți?
- Care e povestea din spate pe care ți-o spui atunci când îi judeci pe ceilalți?
- Crezi că faptul că îi judeci pe ceilalți te ajută să te dezvolți sau încearcă să te protejeze de anumite frici?
Mai mult, am o surpriză pentru tine! Dă share la acest articol, răspunde la toate întrebările în comment la acest articol de pe site-ul andreealeder.ro și poți câștiga o sesiune de 30 minute gratuită cu mine! Extragerea și rezultatul vor avea loc sâmbătă, 14 Mai, ora 15:00. Împreună putem face o lume mai bună!
Cu drag,
Andreea
